Condensatoare

            Condensatorul este asamblul format din doua conducatoare ( ce constitue armaturile acestuia ) intre care se afla material electroizolator .

     Modul sau de functionare se bazeaza pe principiul conform caruia , daca se aplica o diferenta de potential pe armaturile condensatorului , acestea se incarca cu sarcini egale , dar de semne contrare .
     Condensatorul inmagazineaza energie electrica pe care o poate restitui circuitului . in curent continuu , condensatorul se comporta ca un intrerupator deschis, iar in curent alternativ , ca un intrerupator inchis.
   
      Tipuri de condesatoare 

• condensatoare bloc sau rulate 
• condensatoare ceramice 
• condensatoare cu vid
• condesatoare electrolite 

     Marimea ce caracterizeaza un condensator este capacitatea electrica . unitatea de masura a capacitatii este farad-ul ( F ) cu submultiplii sai .

     Utilizarea condensatoarelor 
      In domeniul curentilor slabi , condensatoarele se utilizeaza in : radiotehnica , telefonie , televiziune , radiolocatie , telegrafie , automatizari , in tehnica fotografierii pentru a obtine intensitati luminoase mari in intervale scurte de timp .
      In domeniul curentilor tari , se utilizeaza pentru pornirea unor motoare electrice , la linii de transport a energiei electrice .

Condensator electric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru un condensator de vapori vezi Condensator (termodinamică).

Simboluri convenționale pentru condensatori

Condensator	Condensator polarizat	Condensator variabil (trimer)

Un condensator este un dispozitiv electric pasiv ce înmagazinează energie sub forma unui câmp electricîntre două armături încărcate cu o sarcină electrică egală, dar de semn opus. Acesta mai este cunoscut si sub denumirea de capacitor. Unitatea de măsură, în sistemul internațional, pentru capacitatea electrică este faradul (notat F).

Principiul de funcționare

Tipuri

Condensatoarele pot fi de mai multe feluri (electrolitice, cu tantal, ceramice, cu poliester etc.), ele fiind realizate atât în tehnologie SMD cat și tehnologie THD.

Diferite tipuri de condensatori

Condensatorul poate fi folosit ca filtru trece sus.

Energia stocată

Parametrii tehnici ai condensatoarelor

• Gama temperaturilor nominale: intervalul temperaturilor ambiente în care funcționează condensatorul.
• Temperatura maximă: temperatura punctului celui mai cald al suprafaței exterioare a condensatorului.
• Temperatura minimă: temperatura punctului celui mai rece al suprafaței exterioare a condensatorului.
• Capacitatea nominală: valoarea capacității electrice marcată pe condensator.
• Toleranțe ale capacității nominale, (%): deviațiile maxime admisibile ale valorii reale a capacității de la valoarea nominală.
• Tensiunea nominală, : tensiunea continuă maximă sau tensiunea alternativă eficace ce poate fi aplicată permanent pe terminalele condensatorului (la borne).
• Tensiunea de categorie, : tensiunea ce poate fi aplicată pe un condensator care funcționează la temperatura maximă a categoriei.
• Tangenta unghiului de pierderi, : raportul dintre puterea activă și puterea reactivă a condensatorului pentru o tensiune sinusoidală de o anumită frecvență.
• Rezistența de izolație, : raportul dintre tensiunea continuă aplicată la terminalele condensatorului și curentul ce-l străbate, măsurat după un timp antestabilit, de regulă 1...5 minute.
• Rigiditate dielectrică: tensiunea maximă continuă pe care trebuie să o suporte condensatorul minimum 1 minut fără să apară străpungeri sau conturnări.
• Coeficient de temperatură: variația relativă a capacității pentru o variație de temperatură de 1 grad centigrad.
• Curent de fugă, : curentul de conducție ce trece prin condensator atunci când i se aplică o tensiune continuă pe terminale.
• Impedanța, : valoarea exprimată în  a sumei tuturor componentelor electrice (rezistență ohmică, reactanță capacitivă și inductivă) din schema echivalentă a unui condensator real.
• Curent ondulatoriu , : valoarea eficace a curentului alternativ maxim admis la frecvența de 50...60 Hz sau 100...120Hz la care condensatorul electrolitic poate fi supus permanent sub tensiune nominală.

Rezistoare

Proprietatea fizica a materialelor de a se opune intr-o masura mai mare sau mai mica trecerii curentului electric poarta numele de rezistenta electrica
Componentele electronice pasive construite special spre a avea o anumita rezistenta electrica se numesc rezistoare (in practica,in locul denumirii de rezistor se mai foloseste inca denumirea de rezistenta).

Rezistorul este componenta electronica de circuit, cu doua borne, care are are proprietatea, potrivit careia, intre tensiunea la bornele lui si curentul care-l parcurge, exista relatia, descoperita de G.S.Ohm si cunoscuta sub denumirea de            legea lui Ohm : 

    U = R I  , unde R este marimea rezistorului.

Unitatea de masura a rezistentei electrice este ohmul ().In practica se utilizeaza si multiplii acestei marimi: kiloohmul  (K) si megaohmul (M), intre acestea existand relatiile: 1K = 1 000  ;1M =1 000 K=1 000 000 

Relatia de definitie a rezistentei electrice este : in care U este diferenta de potential (tensiunea) constanta, contiunua, aplicata la capetele rezistorului si I este curentul constant care strabate rezistorul.

Rezistenta nominala - Este marimea valorii rezistentei,marcata in cifre sau in dungi colorate, pe corpul rezistorului. Acestei valori i se asociaza intodeauna toleranta, exprimata in procente din valoare.

Puterea disipata nominala, Pdn [W] - Este puterea maxima - in curent continuu sau alternativ - pe care o poate disipa un rezistor, in conditii de mediu exterior determinate, pe o perioada indelungata de timp, fara ca rezistenta nominala sa se modifice. Daca rezistorul este supus unei puteri mai mari decat puterea nominala, pot apare fenomene ca variatia inadmisibila a parametrilor sai, reducerea duratei de functionare sau distrugerea elementului rezistiv. Rezistoarele utilizate cel mai frecvent in in montajele electronice au puterea de disipatie cuprinsa in limitele 0,1-2W.

Tensiunea nominala, Un [V] - Este tensiunea continua sau valoarea eficace a tensiunii alternative aplicata la bornele rezistorului, in conditii normale ale mediului inconjurator, fara ca rezistorul sa se distruga. Marimea tensiunii nominale depinde de dimensionarea si constructia rezistorului, de proprietatile elementului rezistiv si de puterea nominala. Tensiunea corespunzatoare puterii nominale de disipatie, Pn,poate fi determinata cu relatia: unde Rn este rezistenta nominala a rezistorului. Tensiunea la care se incearca  rezistoarele este mai mare decat tensiunea nominala de 1,5-2 ori.

Rezistenta rezistorului in curent alternativ - Marimea rezistentei rezistorului difera,in curent alternativ, de valoarea masurata in curent continuu,datorita existentei capacitatii si inductantei distribuite pe lungimea elementului rezistiv, a efectelor de suprafata si a pierderilor dielectrice in suportul rezistorului si in straturile de protectie. Din acest motiv rezistenta totala a rezistorului in curent alternativ, si in special la frecvente inalte, are un caracter complex si variaza cu modificarea frecventei, rezistorul real comportandu-se in acest caz,in parte ca o inductanta si in parte ca o capacitate.

Tensiunea de zgomot - Este valoarea eficace a tensiunii aleatoare care apare la bornele rezistorului,atunci cand este parcurs de un curent continuu.Valoarea acestei componente, a tensiunii de zgomot, numita impropriu zgomotul termic,este proportionala cu cfrecventa si temperatura. Pentru rezistoarele de mare rezistenta electrica, zgomotul termic poate fi mai mare decat zgomotul propriu decat zgomotul propriu al montajelor, influentand semnificativ asupra sensibilitatii constructiilor electronice realizate. Raportul dintre tensiunea de zgomot si tensiunea de curent continuu aplicata la bornele rezistorului defineste factorul de zgomot al rezistorului, marime care se exprima in  sau in decibeli. Factorul de zgomot al rezistoarelor peliculare utilizate in echipamentele electronice se gaseste in limitele 1-5  pentru rezistoarele de uz general si sub 1  pentru rezistoarele speciale. Acest factor de zgomot creste odata cu cresterea temperaturii si a valorii rezistentei.

    La conectarea in serie a mai multor rezistoare,rezistenta totala se mareste si este data de relatia:            

 La conectarea in paralel a doua sau mai multe rezistoare rezistenta totala se micsoreaza fata de valoarea oricareia dintre rezistente si este data de relatia:               
                         
Simboluri

Bobine 

In sens larg, prin bobina se intelege un element de circuit format dintr-un conductor electric astfel infasurat, incat se formeaza una sau mai multe spire.
O spira are doua conductoare active: unul de ducere si unul de intoarcere, raportat la sensul curentului prin spira.

Ca forme obisnuite, intalnim bobine cilindrice, paralelipipedice sau toroidale. Clasificarea bobinelor se poate face si dupa alte criterii, asa cum va reiesi in cele ce urmeaza.

  Pentru bobine nu exista o productie de serie standardizata, in general, fiind fab...

Elemente Pasive de Circuit

         Elementele pasive de circuit sunt acele elemente care intra in componenta circuitelor electrice si au rol de consumatori .

1. REZISTOARE 
    Rezistoarele sunt elemente de circuit care au proprietatea de limitare a curentului electric .

   Utilizare rezistoarelor
Rezistoarele sunt utilizate in montaje electonice , in contructia aparatelor electonice de uz general, a calculatoarelor, a aparatelor de masurare , in telefonie, in circuite electrice la pornirea si franarea motoarelor electrice sau ca elemente de incalzire .
 
   Tipuri de rezistoare
Dupa marimea curentului care le strabate , rezistoarele pot fi :

• rezistoare pentru curenti slabi 
• rezistoare pentru curenti tari

Din punct de vedere constructiv, exista :

• rezistoare fixe , a caror valoare de rezistenta este constanta la anumite conditii de exploatare 
• rezistenete variabile , a caror valoare se poate modifica fie prin deplasarea unui contact electric 

In fuctie de materialele folosite la fabricatie , deosebim :

• rezistoare bobinate cu fir conductor 
• rezistoare din fonta 
• rezistoare din tabla 
• rezistoare chimice 

Circuite Electice Simple

Contacte electrice 

        Contactul electric este ansamblul compus din doua piese metalice a caror atingere permite trecerea curentului electic . 

       Tipuri de cotacte electrice : 

Contactele electrice se clasifica in : 

• contacte permanente care nu se desfac in timpul functionarii .  

a) contacte cu surub si piulita

b) contace obtinute prin lipire 

• contacte alunecatoare  

( captatoarele locomotivelor electrice )

• contacte care in functiune se inchid si se deschid 

Circuitul de redresare, redresorul, este un circuit electronic, capabil sa transforme energia electrica de curent alternativ in energie electrica de curent continuu.Redresarea tensiunii alternative de retea
(cu frecventa f=50 Hz) este necesara:pentru alimentarea dispozitivelor electronice din aparate si instalatii;a altor consumatori de curent continuu,cum ar fi:unele motoare electrice,instalatii electrochimice,acumulatoare, etc.

soarele se clasifica dupa numeroase criterii, cele mai importante fiind:
- numarul de faze;
- tipul schemei;
- posibilitatea reglarii tensiunii de iesire.

Dupa numarul de faze al sursei, care este de obicei reteaua electrica, redresoarele se clasifica in:redresoare monofazate (220 V);redresoare trifazate (3x380 V).Dupa cum se redreseaza , o singura alternanta sau ambele, exista:redresoare monoventil(monoalternanta) - doar pentru reteaua monofazata;redresoare cu punct median(dubla alternanta);redresoare in punte(dubla alternanta);Dupa posibilitatea reglarii tensiunii de iesire:redresoare necomandate;redresoare comandate.

Instalatiile de redresare cuprind:
Transformator de alimentare (care are rolul de a adapta tensiunea de la intrare la valoarea necesara tensiunii de iesire si de a micsora curentii de scurtcircuit).Elemente de redresare (cu conductie unilaterala.Elemente de protectie ultrarapide(sigurante fuzibile,intreruptoare,separatoare).Elemente de filtrare.

Pe durata alternantelor pozitive ale tensiunii dioda conduce[fiind polarizata direct,cu (+) pe anod si minus(-) pe catod].Pe durata semialternantelor negative, polarizarea diodei este inversata, astfel incat aceasta nu mai conduce(este blocata).Randamentul unui redresor monoalternanta este de 40%.

Pentru imbunatatirea formei tensiunii pulsatorii redresate, in vederea aducerii cat mai aproape ca forma de tensiunea continua, in paralel cu rezistenta de sarcina si dioda redresoare se intercaleaza un condensator "C" cu rol de filtrare a ondulatiilor, adica are rol de netezire a tensiunii redresate. Condensatorul "C" este electrolitic.
Eficienta filtrarii depinde de valoarea capacitatii condensatorului si de valoarea rezistentei Rs.Forma de unda a tensiunii la iesirea din redresor in cazul utilizarii condesatorului de filtrare se prezinta in diagrama de mai jos:

Imbunatatirea formei de unda a tensiunii la bornele sarcinii se poate obtine prin utilizarea redresoarelor dubla alternanta.Acest tip de redresor dubleaza componenta continua a tensiunii de iesire.Diodele D1-D4 formeaza o configuratie de punte.In alternanta pozitiva intra in conductie diodele D1 siD3, fiind polarizate direct.In acest interval de timp, D2 si D4 sunt blocate, fiind polarizate invers.Pe durata alternantelor negative, se deschid diodele D2 si D4 iar diodele D1 si D3 se blocheaza.

Aplicatia VOKI

http://www.voki.com/pickup.php?scid=9020406&height=267&width=200

           Electrotehnica este stiinta care studiaza fenomenele electrice si magnetice din punctul de vedere al aplicatiilor lor tehnica .
          Electronica este stiinta care studiaza fenomenele legate de miscarea in diferite medii a particulelor incarcate electric; totodata, electronica studiaza si constructia dizpozitivelor si aparatelor care functioneaza pe baza acestor fenomene .
         Materialele conducatoare sunt materiale care conduc curentul electric.
         Electrolitii sunt materiale in stare lichida care conduc curentul electric si care, in cursul acestui proces, sufera modificari chimice.
         Materialele semiconducatoare sunt acele materiale care permit trecerea curentului electric in conditii speciale si numai daca primesc energie din exterior .
       Materialele izolatoare sunt caracterizate de proprietatea de a nu conduce curentul electric .

MODULUL I: TEHNOLOGIE ELECTRONICĂ

1. Notă introductivă

Modulul „Tehnologie electronică” face parte din cultura de specialitate pentru domeniul de pregătire de bază Electronică automatizări,  clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică şi are alocat, conform planului de învăţământ, un număr de 72 ore din care:

-          36 ore - instruire practică.

Modulul “Tehnologie electronică” familiarizează elevul cu materialele folosite în electronică, sculele instrumentele şi dispozitivele specifice domeniului precum şi  metodele de asamblare a echipamentelor electronice.

2. Unitatea / unităţile de competenţe/ rezultate ale învăţării la care se referă modulul 

1.      Utilizarea sculelor instrumentelor şi dispozitivelor.

2.      Aprovizionarea cu  materiale.

3.      Asamblarea /dezasamblarea echipamentelor electronice.

3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare

Denumirea Modulului: TEHNOLOGIE ELECTRONICĂ
Cunoştinţe	Deprinderi	Criterii de evaluare
Rezultatul învăţării 1: Citeşte şi utilizează documente scrise în limbaj de specialitate.
Documente (registre,bonuri, evidenţe simple, jurnale, corespondenţă oficială, CV-uri, note de informare, articole, scrisori, extrase din normele de protecţie a muncii, prospecte, cataloage, pliante, foi tipizate, fişe tehnologice, devize) utilizate la selectarea informaţiilor (date, termene, reguli, condiţii, forme de prezentare, parametri) necesare aprovizionării cu materiale. Documentaţia tehnică şi tehnologică folosită în atelier (standarde pentru desenul tehnic - linii, formate, scriere, indicator, simboluri, scheme electrice simple de instalaţii electrice, scheme electronice simple, scheme de conexiuni, planuri de amplasare, schiţe)	o Selectarea de documente din surse specializate. o Utilizarea informaţiilor în activităţi profesionale. o Efectuarea de reprezentări grafice simple. o Reprezentarea schemelor electrice şi electronice simple. o Citirea unor scheme electrice simple.	1.      Completarea sau redactarea corectă a documentaţiei pentru sarcini de lucru 2.      Utilizarea simbolurilor în schemele electrice. 3.      Realizarea corelării dintre simbol şi denumirea acestuia. 4.      Recunoaşterea componentelor schemei electrice folosind simbolurile
Rezultatul învăţării 2: Aprovizionează locul de muncă
Materiale specifice activităţii: cabluri clasice şi fibră optică; conectori; suporţi cablu; componente electrice şi electronice; cablaje imprimate; diluanţi; vopsele; materiale izolante	o Alcătuirea necesarului de materiale pe baza citirii unor scheme electrice simple. o Manevrarea materialelor specifice activităţii în condiţii de securitate a    utilizatorului şi a materialelor.	1.      Completarea documentelor specifice la solicitarea, primirea şi predarea materialelor, în conformitate cu normele de consum şi instrucţiunile de serviciu. 2.       Depozitarea materialelor la locul de muncă, respectând regulile de securitate şi ergonomie a muncii. 3.   Citirea documentaţiei        tehnice de specialitate.

Rezultatul învăţării 3: Identifică proprietăţile materialelor utilizate în domeniul electronicii şi automatizărilor
Proprietăţi fizice, chimice, mecanice şi tehnologice pentru: - Metale şi aliaje folosite în electronică şi automatizări (metale şi aliaje pentru conductoare electrice, metale şi aliaje de mare conductibilitate pentru contacte, metale şi aliaje cu înaltă rezistivitate electrică, alte metale şi aliaje de uz curent). - Materiale izolatoare folosite în electrotehnică şi electronică (materiale izolatoare anorganice, materiale izolatoare organice, materiale pentru izolarea conductoarelor şi cablurilor). - Materiale semiconductoare; - Materiale magnetice (materiale magnetice moi, materiale magnetice dure).			o Recunoaşterea materialelor utilizate în electronică şi automatizări o Corelarea proprietăţilor şi utilizărilor unui material		1.       Precizarea proprietăţilor materialelor conductoare,       semiconductoare, izolatoare        şi magnetice 2.   Selectarea unui material       pentru o aplicaţie dată
Rezultatul învăţării 4: Verifică materialele necesare lucrării
Materiale specifice activităţii: cabluri clasice şi fibră optică; conectori; suporţi cablu; componente electrice şi electronice; cablaje imprimate; diluanţi; vopsele; materiale izolatoare.		o Verificarea  materialelor din punct de vedere cantitativ pentru conformitate cu bonurile de materiale. o Verificarea  materialelor din punct de vedere calitativ pentru conformitate cu bonurile de materiale.			1.Selectarea materialelor în funcţie de parametrii specifici . 2.Adresarea sesizărilor legate de abaterile de la standardele de calitate sau de neconformităţile cu bonurile de materiale, persoanelor abilitate. 3.Identificarea prin metode specifice de control a eventualelor deficienţe de calitate a materialelor.
Rezultatul învăţării 5: Alege sculele, instrumentele şi dispozitivele necesare realizării operaţiilor
Scule, instrumente şi dispozitive utilizate la realizarea unor lucrări din domeniul electronică – automatizări (pistol de lipit, aparat de sudură, maşină de găurit, polizor, cleşti, şurubelniţe, chei, fierăstrău, polizor).	o Alegerea sculelor/ instrumentelor / dispozitivelor  este făcută în conformitate cu necesarul impus de tehnologia aplicată în cadrul lucrării. o Verificarea sculelor/ instrumentelor / dispozitivelor alese este făcută vizual sau prin teste specifice, în conformitate cu    procedurile de lucru      şi cu asigurarea   condiţiilor de   securitate a muncii.			1.      Stabilirea necesarului de scule/ instrumente / dispozitive în conformitate cu natura lucrării. 2.      Utilizarea în conformitate cu  procedurile de lucru a       sculelor/ instrumentelor         / dispozitivelor. 3. Verificarea periodică a încadrării parametrilor de utilizare a sculelor, instrumentelor şi dispozitivelor în limitele admise de normative.
Rezultatul învăţării 6 Utilizează sculele, instrumentele şi dispozitivele în cazul unei lucrări
Procedura de măsurare pentru măsurarea cu şubler, riglă, raportor: - identificarea mărimii de măsurat şi a mijlocului de măsurare adecvat, - poziţionarea mijlocului de măsurare şi a mărimii de măsurat - citirea  valorii indicate - comunicarea rezultatului măsurării Instrucţiuni de utilizare a  sculelor, instrumentelor şi dispozitivelor.	o Utilizarea cu îndemânare şi în conformitate cu instrucţiunile de utilizare a sculelor/ instrumentelor / dispozitivelor.			1.      Corelarea instrumentelor  de măsură cu mărimile de măsurat 2.      Utilizarea în conformitate cu  procedurile de lucru a sculelor/ instrumentelor / dispozitivelor.   3.      Utilizarea sculelor/ instrumentelor / dispozitivelor se face cu respectarea normelor de securitate şi PSI.
Rezultatul învăţării 7 Execută asamblarea electrică
Precizarea tehnologiilor de asamblare mecanică şi electrică, demontabile şi nedemontabile. Executarea operaţiilor de prelucrare mecanică. Executarea asamblării electrice folosind elemente de conectică, prin lipire şi prin wire wrapping. Executarea montajelor pe  cablaje imprimate. Precizarea tehnologiilor de montare a componentelor SMD pasive.	o Executarea asamblării cu respectarea secvenţelor operaţiilor şi aplicarea măsurilor menite să asigure menţinerea stării tehnice.			1.      Precizarea tehnologiilor de asamblare manuală, adecvate naturii lucrării. 2.      Executarea preformării în conformitate cu cerinţele tehnice. 3.      Pregătirea componentelor pentru asamblare, conform documentaţiei tehnice.

4. Conţinutul formării

Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:

Partea I. Elemente de desen tehnic

Tema 1: Normele generale privind întocmirea desenelor tehnice

A.    Noţiuni preliminare; instrumente de desen.

B.     Elemente de standardizare (linii, formate, scriere, indicator).

C.    Scări de reprezentare utilizate în desenul tehnic.

Tema 2: Cotarea desenelor tehnice

A.    Elementele cotării.

B.     Simboluri folosite la cotare.

C.    Reguli de cotare.

Tema 3: Desene schematice

A.    Simboluri şi scheme convenţionale utilizate în electrotehnică şi electronică.

B.     Aplicaţii (scheme  electrice, scheme electronice, scheme de conexiuni, planuri de amplasare).

Partea a II- a: Studiul materialelor

Tema 5: Metale şi aliaje folosite în electronică şi automatizări

a.    Metale şi aliaje pentru conductoare electrice (cupru, aluminiu, oţel): domenii de aplicabillitate şi proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în domeniu.

b.    Metale şi aliaje de mare conductibilitate pentru contacte (argint, aur, platină) Metale şi aliaje cu înaltă rezistivitate electrică (crom-nichel, constantan, manganin): domenii de aplicabillitate şi proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în domeniu.

c.    Alte metale şi aliaje de uz curent (plumb, staniu, zinc, tantal): domenii de aplicabillitate şi proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în domeniu.

Nota: Domeniile de aplicabilitate recomandate sunt:  cabluri electrice, cabluri de telecomunicaţii, conectori, contacte, aliaje de lipit, rezistoare, bobine, ecrane de protecţie împotriva câmpurilor perturbatoare electromagnetice, bimetale, termocupluri

              Tema 6:  Materiale izolatoare folosite în electrotehnică şi electronică

A.    Materiale izolatoare anorganice (sticlă, mică, ceramică). Materiale izolatoare organice (materiale plastice termorigide şi termoplaste, răşini naturale şi sintetice, hârtie, uleiuri, răşini, siliconi): domenii de aplicabillitate şi proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în domeniu.

B.     Materiale pentru izolarea conductoarelor şi cablurilor: domenii de aplicabillitate şi proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în domeniu.

             Tema 7: Materiale semiconductoare.

A. Materiale semiconductoare (germaniu, siliciu, seleniu, compuşi semiconductori - sulfuri, carburi, oxizi): domenii de aplicabillitate şi proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în domeniu.

             Tema 8: Materiale magnetice

A.    Materiale magnetice pentru electrotehnică şi electronică: domenii de aplicabillitate şi proprietăţi care le recomandă pentru utilizarea în domeniu.

B.    Ecranarea magnetică

Nota: Domeniile recomandate de aplicabilitate a materialelor magnetice sunt:  miezuri magnetice pentru transformatoare, maşini şi aparate electrice, generatoare sonore, magneţi permanenţi, ferite, suporturi magnetice.

Partea a III –a : Elemente de tehnologie.

           Tema 9 – Scule instrumente şi dispozitive

a.    Scule, instrumente şi dispozitive utilizate la executarea unor lucrări din domeniul electronică şi automatizări – prezentare generală (pistol de lipit, aparat de sudură, maşină de găurit, polizor, cleşti, şurubelniţe, chei, fierăstrău).

b.    Instrucţiuni de utilizare a  sculelor, instrumentelor şi dispozitivelor.

c.    Întreţinerea stării tehnice a sculelor, instrumentelor şi dispozitivelor.

d.    Utilizarea sculelor, instrumentelor şi dispozitivelor în operaţii de prelucrare mecanică (curăţare, îndreptare, trasare, debitare, îndoire, pilire, polizare, găurire).

e.    Utilizarea sculelor, instrumentelor şi dispozitivelor pentru realizarea ansamblărilor mecanice demontabile şi nedemontabile.

f.     Utilizarea sculelor, instrumentelor şi dispozitivelor pentru realizarea asamblărilor electrice.

§  Asamblări electrice demontabile (prin conectori, wire wrapping)

§  Asamblări nedemontabile (prin lipire)

§  Tehnologia cablajelor imprimate (proiectarea şi realizarea montajelor pe cablaje imprimate).

g.   Precizarea tehnologiilor de montare a componentelor SMD (Surface Mounted Devices)